COMÁRNIC, comarnice, s. n. 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani. 2. Adăpost la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului. 3. Poliță, scândură sau leasă de nuiele pe care se pune cașul la uscat. – Din bg. komarnik. Vezi definitia »

ostátic (ostátici), s. m. – Persoană reținută drept zălog. It. ostatico (sec. XIX). Vezi definitia »

RINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la rinologie, de rinologie. [< fr. rhinologique]. Vezi definitia »

glucurónic adj. Acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea glucozei, prezent la om în sânge si urină. (< fr. glucuronique) Vezi definitia »

BIBLIOGRÁFIC, -Ă, bibliografici, -e, adj. Care aparține bibliografiei, privitor la bibliografie. [Pr.: -bli-o] – Fr. bibliographique (<gr.). Vezi definitia »