EUPÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care ușurează mistuirea. (< fr. eupeptique) Vezi definitia »

PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic. Vezi definitia »

DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus. Vezi definitia »

LÁIC, -Ă, laici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus. Sursa: DEX '98 Trimisă de Joseph, 13 May 2004 Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 Greșeală de tipar Laic ≠ bisericesc, cleric, religios Sursa: Antonime Greșeală de tipar láic adj. m., pl. láici; f. sg. láică, pl. láice Sursa: Dicționar ortografic Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 Greșeală de tipar LÁIC, -Ă adj. (Adesea s.) Nebisericesc, lumesc; mirean. [Pron. la-ic. / cf. fr. laïque, it. laico, lat. laicus]. Sursa: DN Greșeală de tipar LÁIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu face parte din rândul clerului; lumesc; mirean. 2. (fig.) (om) care nu este inițiat într-un anumit domeniu. (< fr. laïque, lat. laicus, gr. laikos) Sursa: MDN Vezi definitia »

perédnic s.n. (reg.) partea din față a plutei (alcătuită din butuci groși legați cu sârmă groasă); fruntar. Vezi definitia »