irosí (irosésc, irosít), vb. – A consuma, a cheltui, a prăpădi, a risipi. – Var. (f)i(e)rosi. Probabil de la afierosi „a risipi”, cu pierderea lui a- ca în (a)coperi, (a)menința, (a)mesteca etc. Pierderea lui f-, prin intermediul unei faze h-, este normală în fața lui i, cf. fi › hi, fier › hier, fireș › hireș etc. Cihac, II, 660 (urmat de DAR și Scriban) pleacă de la ngr. φυραίνω, aorist φύραισα „a se micșora”, care pare a se potrivi și mai puțin, formal și semantic. Der. propusă de Tiktin, de la ierosi „a consacra” ‹ ngr. ἰερώνω (care este forma simplă de la afierosi) nu pare probabilă, întrucît acest cuvînt nu a avut nici o circulație populară. – Der. (f)iroseală, s. f. (risipă). Vezi definitia »

interisí, vb. IV (înv.) a interesa. Vezi definitia »

paraponisí, paraponisésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se supăra. 2. a se plânge (de cineva), a-și exprima nemulțumirea (față de cineva). 3. a dușmăni, a purta pică cuiva. Vezi definitia »

scoposí, scoposésc, vb. IV (reg.) 1. a proiecta. 2. a profita, a câștiga. Vezi definitia »

BORIS I (BORIS-MIHAIL), han (cneaz) bulgar (852-889). A consolidat autoritatea centrală și a lărgit granițele statului. În timpul domniei lui, bulgarii au adoptat creștinismul ca religie de stat (864 sau 865). Vezi definitia »