LÉMĂ¹ s. f. 1. enunț preliminar care servește demonstrării unei teoreme. ◊ (fil.) propoziție pe care o știință o presupune adevărată fără a o demonstra, preluând-o de la o altă știință. 2. cuvânt explicat într-un vocabular; element lexical. (< fr. lemme, gr. lemma) Vezi definitia »

DORJÍNCĂ, dorjinci, s. f. (Reg.) Hat. – Ucr. dorožen'ka. Vezi definitia »

BRAȚÉTĂ s. f. (Fam., în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din braț (după it. [a] braccetto). Vezi definitia »

HAVÉZĂ, haveze, s. f. Mașină construită special pentru tăiatul straturilor de cărbune sau de minereu dintr-o mină. – Din fr. haveuse. Vezi definitia »

SAVÁNĂ s. f. formație vegetală din regiunile tropicale, alcătuită din ierburi înalte, cu tufe sau arbuști spinoși. (< fr. savane) Vezi definitia »