STÉMĂ, steme, s. f. 1. Semn convențional distinctiv, caracteristic și simbolic, al unei țări, al unui oraș, al unei dinastii etc.; emblemă, blazon. 2. Coroană, diademă. ◊ Expr. A fi cu stemă-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decât alții. 3. (Înv.) Piatră prețioasă. 4. Semn caracteristic, pată sau smoc de păr (de altă culoare) pe fruntea unor animale. – Din ngr. stémma. Vezi definitia »

TOMÁTĂ, tomate, s. f. (Livr.) Pătlăgea roșie. – Din fr. tomate. Vezi definitia »

NEVROPTÉRĂ adj. f. v. NEVROPTER. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile membranoase, străbătute de o rețea deasă de nervuri; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Insectă nevropteră. [DEX '98] Vezi definitia »

TERMOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Emisiune de radiații luminoase datorită încălzirii moderate a unui corp la o temperatură inferioară celei de incandescență. [Var.: termoluminiscénță s. f.] – Din fr. thermoluminescence. Vezi definitia »

gagicuță, gagicuțe s. f. (dim.) puștoaică, fetișcană. Vezi definitia »