stomác (-curi), s. n. – Parte a aparatului digestiv. – Var. înv. stomah. Fr. estomac, și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. στομάχι, cf. sl. stomachŭ (Vasmer, Gr., 137). – Der. stomacal, adj., din fr. Vezi definitia »

ciutác adj. m. și s.m. (reg.) 1. (adj.) prost, stângaci, nerod, nătăfleață. 2. (s.m.) bulgar turcit din Turcia nordică; turc din Dobrogea. Vezi definitia »

CORNÁC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac) Vezi definitia »

sfârlác², sfârlácuri, s.n. 1. (înv. și pop.) smârc format la obârșia unui izvor, a unui pârâu. 2. (reg.; în forma: sforac) confluența a două râuri; locul unde se întâlnesc două văi. 3. (reg.) deal de înălțime redusă. 4. mic roi de albine. Vezi definitia »

ac semipermanent Vezi definitia »