DIASTÉMĂ s.f. 1. Fisură congenitală. 2. Spațiu anormal între dinții incisivi frontali; (pop.) strungăreață. 3. (Geol.) Interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. [Var. diastem s.n. / < fr. diastème, cf. gr. diastema – interval]. Vezi definitia »

casíță casíțe, s.f. (reg.) crin galben. Vezi definitia »

náulă, náule, s.f. (reg.) vită; vacă. Vezi definitia »

FUNICULÍTĂ s. f. inflamație a cordonului spermatic. (< fr. funiculite) Vezi definitia »

vătálă (-le), s. f. – Organ mobil al războiului de țesut. Bg. vatala, vatalo (Tiktin; Conev 61), cf. slov. vatal. Vezi definitia »