PUTREFÁCȚIE, putrefacții, s. f. 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire. ♦ Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 2. Fig. Descompunere, decădere morală. – Din fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis. Vezi definitia »

OSCILOGRAFÍE s.f. Înregistrare a oscilațiilor cu ajutorul oscilografului. [Gen. -iei. / < fr. oscillographie, cf. lat. oscillatio – oscilație, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »

CHELIE aerodrom, autostradă, deșertul păduchilor, frunte înalță, patinoar de muște, poieniță, reflector. Vezi definitia »

EXARÁȚIE s.f. (Geol.) Acțiunea de modelare a rocilor de către ghețari în deplasarea lor; eroziune glaciară. [< fr. exaration]. Vezi definitia »

EUTOCÍE s.f. Naștere normală. [Gen. -iei. / < fr. eutocie, cf. gr. eu – bine, tokos – naștere]. Vezi definitia »