EBÓȘĂ s. f. 1. semifabricat prin eboșare. 2. operă de pictură, sculptură etc. abia începută, schițată. ◊ schiță, crochiu. 3. (fig.) schițare; aparență. (< fr. ébauche) Vezi definitia »

MAHMUREÁLĂ, mahmureli, s. f. Faptul de a fi mahmur; starea celui mahmur; lipsă de bună dispoziție; buimăceală, mahmurie. – Mahmur + suf. -eală. Vezi definitia »

hreápcă, hrépci, s.f. (reg.) 1. greblă mică pusă la coasă, ca să așeze în brazdă grânele cosite; coasă prevăzută cu o astfel de greblă; crivea. 2. (la pl.) maldăre sau snopi de ramuri care se pun în parii gardurilor ca o streașină. 3. pădure de lăstari (de un an). Vezi definitia »

RELÍCVĂ, relicve, s. f. 1. Obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaște. – Din fr. relique, lat. reliquiae. Vezi definitia »

drújbă (drújbe), s. f. – Prietenie, intimitate, familiaritate. Sl. (bg., sb., rut., rus.) družba. – Der. drușcă, s. f. (prietenă a miresei, care o însoțește la ceremonia de nuntă, domnișoară de onoare), din sl. družĭka „prietenă” (Cihac, II, 103; Conev 58), cf. bg., rus. družka „domnișoară de onoare”; dîrzar, s. m. (invitat al miresei, la nunțile din popor), cf. sb. drugar „tovarăș”. Vezi definitia »