EMPIRÍSM s.n. 1. Concepție gnoseologică care socotește experiența senzorială ca unica sursă a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor. ◊ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; empirism social = curent sociologic din S.U.A. care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse. 2. Folosirea exclusivă a experienței într-o activitate. [< fr. empirisme, cf. gr. empeiria – experiență]. Vezi definitia »

MITHRAÍSM s. n. religie antică bazată pe cultul zeului Mithra, care s-a extins din Asia Mică în întreg Imperiul Roman, influențând creștinismul primitiv. (< engl. mithraism) Vezi definitia »

CEREMONIALÍSM s. n. respectare strictă a anumitor ceremonialuri. (< fr. cérémonialisme) Vezi definitia »

FILOELENÍSM s. n. dragoste, admirație pentru ceea ce este grecesc. (< fr. philohellénisme) Vezi definitia »

ZEFLEMÍSM s. n. (Rar) Înclinare, atitudine, dispoziție de a lua totul în zeflemea. – Zeflemea + suf. -ism. Vezi definitia »