RUTILÍSM s.n. Colorație congenitală roșcată a părului. [< fr. rutilisme, cf. lat. rutilus – roșiatic]. Vezi definitia »

MANIHEÍSM s. n. Doctrină religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii, al binelui și al răului. – Din fr. manichéisme. Vezi definitia »

UMANÍSM s. n. 1. mișcare culturală și orientare progresistă a gândirii din epoca Renașterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului și scolasticii, care a însemnat o puternică afirmare a preocupării față de om, promovând, în opoziție cu ideologia și cultura medievală, o cultură militând pentru dezvoltarea multilaterală a personalității, pe baza culturii antice. 2. ansamblul ideilor și concepțiilor care exprimă aprecierea demnității și libertății omului, grija față de om și de valorile materiale și spirituale ale existenței sale, caracterizat prin cerința dezvoltării continue și multilaterale a personalității umane. ◊ (p. ext.) atitudine, manifestare umanitară sau umană. (< fr. humanisme, germ. Humanismus) Vezi definitia »

ATLETÍSM s. n. ramură a sportului care cuprinde probe de alergări, sărituri, aruncări; atletică ușoară. (< fr. athlétisme) Vezi definitia »

FOTOTROPÍSM s.n. 1. Reacție de orientare și de mișcare a plantelor și animalelor sub influența luminii. V. heliotropism. 2. Fototropie. [< fr. phototropisme, cf. gr. phos – lumină, trope – întoarcere]. Vezi definitia »