Definita cuvantului patentă
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu patentă
ȘERPULÍȚĂ, șerpulițe, s. f. (Rar) Șerpoaică mică. – Din șerpe + suf. -ul-iță. Vezi definitia »
RAHISINTÉZĂ, rahisinteze, s. f. Intervenție chirurgicală prin care se urmărește solidarizarea mai multor vertebre. – Rahi[dian] + sinteză. Vezi definitia »
COPÉICĂ, copeici, s. f. Moneda divizionară cu valoarea unei sutimi dintr-o rublă. – Din rus. kopeika. Vezi definitia »
COTROBĂIÁLĂ, cotrobăieli, s. f. Faptul de a cotrobăi; scotocire. [Pr.: -bă-ia-] – Cotrobăi + suf. -eală. Vezi definitia »
TURBOPÓMPĂ s. f. agregat de pompare cu debit mare, dintr-o pompă acționată de o turbină. (< fr. turbopompe) Vezi definitia »