Definita cuvantului patentă
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu patentă
PREDÉLĂ, predele, s. f. Partea inferioară a unui tablou reprezentând scene în legătură cu obiectul principal din tablou. – Din fr. prédelle, it. predella. Vezi definitia »
păleácă, păléci, s.f. (reg.) 1. prăjină lungă și subțire; ciomag. 2. nuia groasă. Vezi definitia »
ACETILCELULÓZĂ s.f. (Chim.) Ester acetic al celulozei; acetat de celuloză. [< fr. acétylcellulose]. Vezi definitia »
FULTUIÁLĂ s. f. v. fuituială. Vezi definitia »
MAXÍLĂ s. f. 1. maxilar superior. 2. piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, deasupra buzei inferioare. (< fr. maxille, lat. maxilla) Vezi definitia »