Definita cuvantului patentă
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu patentă
MULINÉTĂ s. f. 1. dispozitiv format dintr-un tambur pe care se înfășoară firul undiței. 2. elice folosită la frânele aerodinamice de încercare. 3. mică elice auxiliară montată în partea anterioară a elicei propulsoare a unui avion, la reglarea automată a pasului acesteia. 4. barieră rotativă la trecerile pietonilor. (< fr. moulinet) Vezi definitia »
EXONIRÓZĂ s. f. poluție care se produce în somn. (< fr. exonirose) Vezi definitia »
SEMIREMÓRCĂ, semiremorci, s. f. Remorcă cu o singură osie, a cărei parte frontală se sprijină pe partea din spate a vehiculului motor. – Din fr. semi-remorque. Vezi definitia »
ANGIOSTENÓZĂ s.f. (Med.) Strâmtare, îngustare a vaselor sanguine. [Pron. -gi-o-. / < fr. angiosténose]. Vezi definitia »
TRICICLÉTĂ, triciclete, s. f. Vehicul (pentru copii) cu trei roți dispuse pe două osii paralele, pus în mișcare prin învârtirea unor pedale asemănătoare cu ale bicicletei; triciclu. – Din fr. tricycle (modificat după bicicletă). Vezi definitia »