Definita cuvantului patrimoniu
PATRIMÓNIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. ◊ Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu patrimoniu
sădéchiu s.n. (reg.) crâng de salcii. Vezi definitia »
SORTILÉGIU s. n. (în superstiții) vrăji, farmece; profeție. (< it. sortilegio, lat. sortilegium) Vezi definitia »
ZGLOBÍU, ZGLOBÍE, zglobíi, adj. ~ 2. (Înv.) Josnic, meschin. (din sl. zlobivŭ; cf. bg. zlobiv = răutăcios, pol. ant. zglobiwy = rău) - incompletă [gall] Vezi definitia »
ARTIFÍCIU, artificii, s. n. 1. Procedeu (ingenios) folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurtă și mai ingenioasă decât calea obișnuită. 2. (Mai ales la pl.) Amestec de substanțe chimice (colorate) și de carburanți, folosit la semnalizări luminoase, în scop decorativ etc. ♦ Sârmă scurtă în vârful căreia se află amestecul de mai sus și care, aprins, arde cu o flacără decorativă vie, aruncând mici scântei. – Din fr. artifice, lat. artificium. Vezi definitia »
CRIOBISTURÍU s. n. bisturiu adus la o temperatură foarte joasă. (< crio- + bisturiu) Vezi definitia »