CAIRÓT, -Ă, cairóți, -te, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care locuiește în Cairo (capitala Egiptului) sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține de Cairo sau locuitorilor săi, privitor la Cairo sau locuitorii săi. (cf. fr. cairote) Vezi definitia »

dóhot s. m. – 1. Păcură de uns osiile. – 2. Miros urît, putoare. – Var. duhot. Mag. dohot (Cihac, II, 98; Tiktin; Scriban), cf. rut. dochotĭ. – Der. dohotniță, s. f. (vas în care se păstrează dohotul); dohoniță, s. f. (dohotniță). Cf. duh. Vezi definitia »

atót- Dat. (înv.) al adj. pron. tot. Intră ca element de compunere într-o serie de termeni care indică atribute ale lui Dumnezeu, ale naturii sau ale altor entelehii; numai în mod umoristic se poate aplica persoanelor. Corespunde lat. omni-, sp. todo-. Cel de al doilea element poate fi puternic, răbdător, știutor, văzător etc. Vezi definitia »

RAZMÓT s. n. zbor orizontal al unui avion la înălțime foarte mică, la firul ierbii. (< fr. rase-mottes) Vezi definitia »

SABÓT s. m. 1. (pl.) încălțăminte din lemn (scobit). ◊ încălțăminte de protecție cu talpă de lemn. 2. înveliș metalic în vârful unui pilot de lemn, de beton etc. pentru ca acesta să poată pătrunde mai ușor în pământ. 3. piesă de metal, de lemn etc. pentru frânarea prin frecare a roților. 4. organ al unei mașini agricole de recoltat, pentru rezemarea pe sol a aparatului de tăiere a plantelor. (< fr. sabot) Vezi definitia »