înfrântúră s.f. (înv.) înfrângere. Vezi definitia »

BUNICÚȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică. Vezi definitia »

RĂSPLÁTĂ, răsplăți, s. f. Ceea ce se face sau se dă cu scopul de a recompensa pe cineva pentru o acțiune săvârșită; recompensă. ♦ (Rar) Acțiune prin care se pedepsește o faptă; pedeapsă primită de cineva pentru faptele săvârșite. – Din răsplăti (derivat regresiv). Vezi definitia »

ORCHÉSTRĂ, orchestre, s. f. 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului. ◊ Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, p. ext., în orice sală de spectacol. 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradenuri. [Var.: orhéstră s. f., (înv.) orchéstru s. n.] – Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr. Vezi definitia »

RECTÍTĂ s. f. inflamație a rectului; proctită. (< fr. rectite) Vezi definitia »