SECTARÍSM s. n. Spirit, atitudine de sectar (1); îngustime de vederi proprie persoanelor sau grupurilor care se limitează la interesele lor mărunte; fig. exclusivism, intoleranță. – Din fr. sectarisme. Vezi definitia »

BAROTRAUMATÍSM s.n. (Med.) Stare patologică provocată de o variație bruscă de presiune. [< fr. barotraumatisme]. Vezi definitia »

APOLITÍSM s.n. Abținere de la viața politică; indiferență politică, sub care se ascunde adesea o ideologie reacționară. [Cf. fr. apolitisme]. Vezi definitia »

AGNOSTICÍSM (‹ fr., engl.) s. n. 1. Doctrină care declară absolutul inaccesibil spiritului uman sau care consideră orice metafizică drept inutilă (D. Hume, I. Kant, adepții pozitivismului ș.a.). Termenul a fost creat de Th. Huxley în 1869. 2. A. religios = atitudine modernă, cu rădăcini în filozofia greacă în special, negînd capacitatea umană de a descrie divinitatea (de ex. Einstein, religios în felul său, a fost considerat de unii teologi drept un agnostic). Vezi definitia »

MULTIPARTITÍSM s. n. pluripartitism. (< multi- partit + -ism) Vezi definitia »