ÎNCIOCĂLÁ, înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega laolaltă, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău. Vezi definitia »

MOLÁ² s. f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla. Vezi definitia »

ála (lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae) Vezi definitia »

EFILÁ cv. I. tr., refl. a (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. II. tr. a rări, a fila părul. ◊ a destrăma o țesătură (fir cu fir). (< fr. effiler) Vezi definitia »

DETAILÁ vb. I v. detalia. Vezi definitia »