REFÚGIU s.n. 1. Faptul de a se refugia; timpul petrecut într-un loc ca refugiat. 2. Loc de scăpare, de adăpost împotriva unei primejdii, a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦ (Fig.) Consolare, mângâiere. 3. Loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor, pentru a ușura urcarea în tramvaie etc. [Pron. -giu. / < lat. refugium, cf. fr. refuge]. Vezi definitia »

DENDRÁRIU s. n. parc în care sunt prezentate colecții de plante vii în condiții naturale sau de seră. (< rus. dendrarii) Vezi definitia »

ROZÁRIU s.n. Culegere de rugăciuni pentru fecioara Maria. [Pron. -riu. / < lat.bis. rosarium, cf. it. rosario, fr. rosaire]. Vezi definitia »

sandiliu, -e sandilii adj. v. sandilău. Vezi definitia »

PILAFCÍU s. m. v. pilafgiu. Vezi definitia »