DELÍU, -ÍE, delii, s. m., adj. (Înv.) 1. S. m. Soldat din călărimea ușoară turcă. ♦ (În Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de călăreți înființat de Minai Viteazul o dată cu corpul beșliilor; (în perioada fanariotă) soldat din garda domnească. 2. Adj., s. m. (Om) voinic, viteaz, îndrăzneț. 3. Adj. Furios, vehement, nebun. – Din tc. deli. Vezi definitia »

BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu. Vezi definitia »

ȘAPCALÍU, șapcalii, s. m., adj. (Fam.) 1. S. m. Persoană care poartă șapcă. 2. Adj., s. m. (Om) prost. – Din tc. șapkalı. Vezi definitia »

ACTÍNIU s. n. Element radioactiv preparat din minereurile din care s-a extras radiul. – Fr. actinium (< gr.). Vezi definitia »

PLEIOCÁZIU s. n. inflorescență cimoasă la care de sub floarea terminală pornesc trei sau mai multe axe de aceeași lungime și înălțime. (< fr. pléiochasium) Vezi definitia »