LEUCÍT s. n. 1. mineral din grupa feldspatoizilor, conținând silicat de aluminiu și potasiu, în unele roci eruptive. 2. corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. (< fr. leucite) Vezi definitia »

OXILÍT s. m. peroxid de sodiu, care în contact cu apa degajă oxigen. (< fr. oxylithe) Vezi definitia »

ȚĂHĂLUÍT adj. v. țăhălui. [DAR] Vezi definitia »

SCHIZOCÍT s.n. Schistocit. [< fr. schizocyte]. Vezi definitia »

NEJUGĂNÍT adj. v. HADÂMB (2). (Reg.) Bou sau cal nejugănit bine. [DLRM] Vezi definitia »