SIALOGÉN, -Ă adj. Care provoacă salivație. [Pron. si-a-. / < fr. sialogène]. Vezi definitia »

ETEROGÉN, -Ă adj. De natură sau de origine diferită. [Var. heterogen, -ă adj. / < fr. hétérogène, cf. gr. heteros – altul, genos – gen, fel]. Vezi definitia »

NEOMOGÉN adj. v. MONOCROMATOR. Dispozitiv optic care servește la separarea radiațiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. ♦ Dispozitiv electromagnetic care servește la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen. [DEX '98] Vezi definitia »

ORTOHIDROGÉN s. n. Hidrogen cu moleculele alcătuite din doi atomi ale căror nuclee au spinii paraleli. – Din fr. orthohydrogène. Vezi definitia »

ipochímen (ipochímeni), s. m. – Persoană, individ. – Mr. ipuchimen. Ngr. ὑποϰείμενον (DAR; Gáldi 200). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »