paceá (pacéle), s. f. – 1. (Înv.) Pielea, blana de pe picioarele animalului. – 2. Fel de mîncare preparat din picioare de vițel. – Mr. păcea, megl. pacea. Tc. paça (Șeineanu, II, 279; Lokotsch 1601), cf. ngr. πατζας, alb., bg. pača, sb. pače. Vezi definitia »

COLEÁ adv. (Pop.) 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, în apropiere, alături. Stă colea. ◊ Expr. Ici (și) colea sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (și) din altă parte, dintr-un loc în altul. Colea și colea = rar, puțin; pe ici pe colo. Ba ici, ba colea = în toate părțile, pretutindeni. De colea până colea = dintr-un loc într-altul, încoace și încolo. Mai colea de... = ceva mai departe de... 2. (Cu sens temporal) Atunci, în timpul când..., în momentul când... ◊ Expr. Când colea, se spune pentru a pregăti pe ascultător că urmează ceva neașteptat. 3. (Cu sens modal) Cu adevărat, într-adevăr. Câștigă colea, nu glumă. ◊ Expr. Știi, colea = zdravăn; de soi; așa cum trebuie; extraordinar. [Acc. și: cólea] – Din acolea. Vezi definitia »

FLORICEÁ, -ÍCĂ, floricele, s. f. 1. Diminutiv al lui floare (I 1); florișoară. 2. (La pl.; și în sintagmele floricele boabe sau floricele de porumb) Boabe de porumb prăjite, umflate și crăpate, care seamănă cu niște flori mici albe; cocoșei, cocoși. – Floare + suf. -icea, -icică. Vezi definitia »

a trage cu urechea expr. a asculta pe furiș. Vezi definitia »

néprea s.f. (reg.) piază-rea; necuratul, diavolul. Vezi definitia »