ERITRODONȚÍE s. f. maladie congenitală constând din colorarea în roșu a dinților. (< fr. érythrodontie) Vezi definitia »

HIPOREXÍE s.f. (Med.) Scădere a poftei de mâncare. [Gen. -iei. / cf. gr. hypo – sub, orexis – apetit]. Vezi definitia »

DEONTOLOGÍE s.f. 1. Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități profesionale. ◊ Deontologie medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavii lor; etică medicală. 2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul și normele obligației morale în general. [Gen. -iei. / < fr. déontologie, cf. gr. deon – ceea ce trebuie făcut, logos – studiu]. Vezi definitia »

DROGHERÍE s.f. Magazin unde se vând articole de parfumerie și uneori preparate farmaceutice. [Gen. -iei. / < fr. droguerie, cf. it. drogheria]. Vezi definitia »

PORTSÁBIE s.f. Piesă de piele, de metal sau de mătase care se atașează la centură pentru a atârna sabia de ea. [Pl. -săbii, gen. -iei. / < port- + sabie, după fr. porte-épée]. Vezi definitia »