BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen. – Din baștină + suf. -aș. Vezi definitia »

TUIÉȘ, -Ă, tuieși, -e, adj. (Reg.) Țicnit, smintit; zăpăcit. – Cf. tehui. Vezi definitia »

MURGÁȘ, -Ă, murgași, -e, adj. (Reg., despre oi) De culoare murgă. – Din murg² + suf. -aș. Vezi definitia »

sfârcúș, sfârcúșuri, s.n. (reg.) 1. extremitate proeminentă a unor organe, a unor părți de organe, a unor oase; sfârc. 2. (în forma: sfercușă) vârful unui paloș. 3. (în forma: sfărcuș) bețigaș crestat pentru frecat urzicile. Vezi definitia »

osláș, osláși, s.m. (înv.) persoană care primește o parte dintr-o moșie; cel însoțit la o stână pentru vărat; sâmbraș. Vezi definitia »