BEJĂNÍ vb. IV. v. băjeni. Vezi definitia »

ciocní (-nésc, -ít), vb. – 1. A bate, a izbi. – 2. A bate în ușă. – 3. A închina, a lovi ușor paharele înainte de a bea. – 4. A tăbărî, a năvăli, a se repezi. – 5. A rezista, a se opune. – Mr. ciucăes, megl. ciucnes. Formație spontană, plecîndu-se de la cioc „zgomot produs de o izbitură”, care prezintă un paralelism perfect cu ciocăni. Se consideră, totuși (Cihac, II, 55; DAR; Candrea), că trebuie să provină din vreo formă sl. ca rus. čoknuti, bg. čeknuvam; ceea ce nu pare posibil, dacă se ia în considerație aceeași posibilitate expresivă, aplicată identic boc(ă)ni și poc(ă)ni. Der. ciocnaș, s.m. (miner care muncește într-o salină), cf. ciocănaș, probabil prin contaminare cu ocnaș; ciocneală s.f. (izbitură); ciocnet, s.f. (izbitură); ciocnitură, s.f. (izbitură). Vezi definitia »

hucní, pers. 3 sg. hucnéște, vb. IV (reg.) a vărsa, a borî. Vezi definitia »

odihní (odihnésc, odihnít), vb. – A fi în repaus. – Var. hodini. Sl. oduchnati „a respira” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 104), cf. duhni. – Der. odihnă (var. hodină), s. f. (repaus); odihneală (var. hodineală), s. f. (odihnă); odihnitor, adj. (reconfortant, care liniștește). Vezi definitia »

nininí², nininésc, vb. IV (reg.) a alinta, a dezmierda, a mângâia; a răsfăța. Vezi definitia »