trosc interj. – Imită zgomotul de pocnet. Creație expresivă, cf. pleosc, sl. trĕskŭ „pocnet”. – Der. trasc (var. treasc), s. n. (Banat, petardă), legat probabil de sl. trĕskŭ (Tiktin), mag. tarack (Candrea); trăscări, vb. (Banat, a trosni, a face zgomot); troscăi (var. troscăni), vb. (a face zgomot, a trosni, a scîrțîi); troscot, s. n. (zgomot, trosnet, gălăgie), a cărui legătură cu rut. troskit (Candrea) nu este evidentă; trosni (var. trozni), vb. (a face zgomot, a pocni, a pîrîi), probabil în loc de *troscni, cu suf. expresiv -ni (după Tiktin, Candrea și Scriban, de la trăsni, soluție ce pare puțin plauzibilă; troscăială (var. troscăneală), s. f. (zgomot, gălăgie); trosnet, s. n. (zgomot, pîrîit); trosnitor, adj. (care trosnește); trosnitură, s. f. (pocnitură). Cf. trăscău. Vezi definitia »

MILITĂRÉSC, -EÁSCĂ, militărești, adj. Militar (2). – Militar + suf. -esc. Vezi definitia »

sofismatésc, -eáscă, adj. (înv.) care se referă la un sofism (la un raționament greșit, la un argument eronat); sofistic. Vezi definitia »

ROMANÉSC, -Ă, romanești, adj. (Livr.) Care are caracter de roman¹, propriu romanului¹. ♦ Care conține fapte, idei, întâmplări demne de un roman¹; fantezist, imaginar. – Din fr. romanesque. Vezi definitia »

MENÍSC s.n. 1. Suprafață liberă, curbă, a unui lichid într-un tub (capilar). ♦ Lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă parte. 2. Cartilaj în formă de lentilă sau de inel, care se află la diferite articulații ale corpului. [< fr. ménisque, lat. meniscus , cf. gr. meniskos – lună nouă]. Vezi definitia »