țintáură (-re), s. f. – Fierea-pămîntului (Erythraea centaurium). – Var. centaură. De la numele științific, după cum se pare cu pronunțare germ. Vezi definitia »

ALEXANDRU VLAHUȚĂ, com. în jud. Vaslui; 3.203 loc. (1991). Vezi definitia »

ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium. [Pr.: -hă-ia-] – Zăhăi + suf. -eală. Vezi definitia »

secerúică, secerúici și secerúice, s.f. 1. (pop.) seceră mică, secerea, secerățică. 2. (reg.; la pl.) numele a două plante erbacee: a) iarbă-lăptoasă. b) amăreală. 3. (reg.) plantă erbacee cu bulbi, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii; secerea, săbiuță, săbioară. Vezi definitia »

CONJECTÚRĂ s.f. Prezumție, supoziție, părere întemeiată pe presupuneri, pe probabilități, pe aparențe. [< fr. conjecture]. Vezi definitia »