PLACENTÁR, -Ă adj. 1. Referitor la placentă, al placentei. 2. Cu placentă. // s.n.pl. Mamifere la care schimburile nutritive dintre organismul matern și pui se face prin intermediul placentei (1). [Cf. fr. placentaire(s)]. Vezi definitia »

LORÁR s.m. (Ant.) Persoană însărcinată cu biciuirea sclavilor condamnați. [< lat. lorarius < lorum – curea]. Vezi definitia »

MILIBÁR s. m. unitate de măsură a presiunii, a mia parte dintr-un bar. (< fr. millibar) Vezi definitia »

DESTINATÁR, -Ă s. m. f. cel căruia i se trimite, i se adresează ceva; adresant. (< fr. destinataire) Vezi definitia »

amnár (amnáre), s. n. – 1. Bucată de oțel cu care se lovește cremenea spre a scoate scîntei; uneori folosește și pentru a ascuți. – 2. Dispozitiv cu care se urcă sau se coboară fierul lat al plugului. – 3. Mîner de lemn cu care se învîrte sulul la războiul de țesut. – 4. Stîlpi de lemn puși la colțurile construcțiilor țărănești spre a sprijini acoperișul. – Mr. mănar, megl. mănar, amnar. Lat. mănuārius (după Pușcariu 82; REW 5332; DAR), cf. mîner. Mai puțin probabilă este der. de la *ignarium (Philippide, Principii, 46; Körting 4706), dacă luăm în considerație rezultatele dialectale. Densusianu, Rom., XXXIII, 274, și GS, II, 317, se gîndește la posibilitatea unei der. interne, pe baza lui mînă. Vezi definitia »