oráș (oráșe), s. n. – Urbe, tîrg, cetate. Mag. város (Miklosich, Slaw. Elem., 134; Cihac, II, 519), cf. sb., cr. varoš, alb. varroš, ngr. βαρόσι. – Der. orășan, s. m. (locuitor al orașului), apare în doc. slavorom. din 1439; orășenesc, adj. (de oraș); orășenește, adv. (ca la oraș); orășancă, s. f. (locuitoare a orașului); orășenime, s. f. (lume de la oraș); orăsnic (var. orăjnic), s. m. (titlu dat odinioară, în sec. XVII, armașului în Mold.), probabil pentru că avea în sarcină poliția urbană. Vezi definitia »

botróș (bo-troș / bot-roș) s. m., pl. botróși, art. botróșii Vezi definitia »

scobúș s.n. (reg.) scobitură, concavitate a țestului. Vezi definitia »

sălăcáș, sălăcáși, s.m. (înv.) țăran clăcaș, care își avea sălașul pe moșia unei mânăstiri. Vezi definitia »

ZLOTÁȘ, zlotáși, s.m. ~, v. perceptor. Vezi definitia »