scovârdătúră, scovârdătúri, s.f. (înv. și reg.) 1. adâncitură, scobitură; depresiune, vale. 2. (în forma: scofordătură) înălțime de proporții mai mici în șirul unor munți. Vezi definitia »

PÓMINĂ s. f. Veste, faimă. ◊ Loc. adj. De pomină = a) vestit, renumit, neuitat; b) strașnic, grozav, extraordinar. ◊ Expr. A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite. – Din pomeni (derivat regresiv). Vezi definitia »

TURBULÉNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă. 2. (Fiz.) Stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri. – Din fr. turbulence, lat. turbulentia. Vezi definitia »

a o lua la labă expr. (obs.) a se masturba. Vezi definitia »

SEMICONSÉRVĂ s.f. Aliment conservat pentru un timp limitat. [< semi- + conservă]. Vezi definitia »