ÎNTRERÚPERE s. f. acțiunea de a (se) întrerupe; oprire, suspendare. ♦ fără ~ = neîntrerupt, continuu. ◊ intervenție care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. ◊ (inform.) oprire temporară sau definitivă a unui program. (< întrerupe) Vezi definitia »

subcărmuíre, subcărmuíri, s.f. (înv.) organ de conducere și administrare al unui plai și al unei plase, care era condus de un subcârmuitor; clădirea și personalul acestui organ. Vezi definitia »

AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. [Pr.: a-u-] – V. autoregla. Vezi definitia »

STANȚÁRE s.f. v. ștanțare. Vezi definitia »

CONLUCRÁRE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. – V. conlucra. Vezi definitia »