Definita cuvantului părtinire
PĂRTINÍRE, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod imparțial, obiectiv. 2. (Înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuție. – V. părtini.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu părtinire
RERAFINÁRE s. f. 1. tratament suplimentar aplicat uleiurilor vegetale după neutralizarea lor cu alcalii, pentru reducerea culorii uleiurilor rafinate. 2. operație aplicată produselor rezultate la prima rafinare a alcoolului etilic. (< re1- + rafinare) Vezi definitia »
Autoapreciere excesivă; sentimentul irațional de superioritate față de cineva in ceea ce privește talentul, frumusețea, bogăția, rang, inteligența si așa mai departe; Comportament sau tratament disprețuitor; Insolenta sau aroganta a comportamentului; purtare aroganta. Mândria , rareori, poate avea conotații bune când are sensul de încântare sau exaltare rezultând dintr-o fapta sau posesie. Sinonime ale mândriei sunt egocentrismul, aroganta, disprețul și trufia. Vezi definitia »
STRĂJUÍRE, străjuiri, s. f. Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – V. strajă. Vezi definitia »
ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei. Vezi definitia »
SUPĂRÁRE, supărări, s. f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferință; nevoie, neajuns, lipsă. ◊ Expr. Să nu-ți (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ți-ar (sau v-ar) fi cu supărare, formulă de politețe prin care se exprimă teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fără supărare! formulă de politețe prin care cineva arată că nu se consideră jignit sau deranjat ori prin care se cere cuiva să nu se supere când i se spune un adevăr (neplăcut). ♦ Greutate, povară, piedică. ♦ (Pop.) Pagubă, stricăciune, deranj. 2. Întristare, amărăciune, tristețe. 3. Furie, iritare, mânie. – V. supăra. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z