iamác (iamáci) s. m. – 1. Recrut, răcan. – 2. Aghiotant. Tc. yamak (Șeineanu, III, 66). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

popârțác², popârțáce, s.n. și popârțáci, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par, prăjină, pop etc. cu diferite întrebuințări. 2. (s.n.) cârlig aninat de o creangă de care te prinzi cu mâinile și te legeni. 3. (s.m.) om mic de statură; popenchi, popândoc, popârdă. Vezi definitia »

ȘÉLAC/ȘÉRLAC s. n. rășină naturală secretată de o insectă din regiunile tropicale, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. (< germ. Schellack) Vezi definitia »

VÂNDĂLÁC s. n. (Reg.) Fân adunat în șiruri lungi, din care se fac căpițe sau clăi. ◊ Loc. adv. De-a vândălacul = de-a berbeleacul. [Var.: vândălág s. n.] Vezi definitia »

CLAC¹ interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. Cf. fr. clac. Vezi definitia »