OÍȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. – Oaie + suf. -iță. Vezi definitia »

gârână s.f. (reg.) curătură, loc unde s-a tăiat o pădure și-au rămas buciumi. Vezi definitia »

SEROTONÍNĂ s. f. (Fiziol.) Substanță prezentă în celulele tractului gastro-intestinal, în creier, în plachetele sangvine ale unor mamifere, cu rol important în contracția musculaturii netede, în dilatarea capilarelor, în creșterea permeabilității vaselor mici. – Din fr. sérotonine. Vezi definitia »

INADVERTÉNȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție; (concr.) greșeală făcută din neatenție. ♦ Nepotrivire, neconcordanță. – Din fr. inadvertance. Vezi definitia »

ALCHÍNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură. (< germ. Alkine) Vezi definitia »