Definita cuvantului păstrător
PĂSTRĂTÓR, -OÁRE, păstrători, -oare, adj. Care păstrează (bine) ceva; care nu strică, nu risipește, nu pierde; econom. ♦ (Substantivat) Persoană, colectivitate etc. care păzește, care respectă ceva, care nu se abate de la legi, tradiții etc.; persoană care nu divulgă un secret, o taină. – Păstra + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu păstrător
stârvitór, stârvitoáre, adj. (înv.) care este ca un stârv; stârvos. Vezi definitia »
ERECTÓR, -OÁRE, erectori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Anat.; despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. 2. S. n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. – Din fr. érecteur. Vezi definitia »
AGFACOLÓR adj. inv. procedeu ~ = procedeu de fotografiere sau de cinematografiere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile. (< germ. Agfacolor, n. com.) Vezi definitia »
DISCIFLÓR, -Ă adj. cu receptaculul floral în formă de disc. (< lat. disciflorus) Vezi definitia »
SINCRONIZÓR, sincronizoare, s. n. (Biol.) Factor de ambianță care poate modifica unul dintre parametrii unui bioritm. – Din fr. synchroniseur. Vezi definitia »