IZVÓR, izvoare, s. n. 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului; fântână. 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor (1), o apă curgătoare; începutul unui râu; obârșie. 3. Sursă de lumină sau de căldură. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă. 5. Document, text original (istoric, științific). – Din sl. izvorŭ. Vezi definitia »

TELEREDÁCTOR, -OÁRE, teleredactori, -oare, s. m. și f. Redactor al emisiunilor de televiziune. – Tele- + redactor. Vezi definitia »

CONCHILIOCULTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă cu conchiliocultura. (<fr. conchylioculteur) Vezi definitia »

preacurătór, preacurătoáre, adj. (înv.) care curge din belșug, mult, tare. Vezi definitia »

PUPIVÓR, -Ă adj. care devorează nimfele și larvele insectelor. (< fr. pupivore) Vezi definitia »