poslușitór, poslușitoáre, s.m. și f., adj. (înv.) (persoană) care poșlușea, slujea cuiva. Vezi definitia »

ÎNMULȚITÓR, înmulțitori, s. m. Număr cu care se înmulțește alt număr; factor al operației de înmulțire aritmetică. – Înmulți + suf. -tor. Vezi definitia »

COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur. Vezi definitia »

DEFRIȘÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care efectuează (sau lucrează la) defrișări. [Cf. fr. défricheur]. Vezi definitia »

potór (-ri), s. m. – Monedă veche de cupru. Sl. polŭvŭtora „unu și jumătate” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 282; Tiktin), cf. pol. poltorak, slov. poltora. – Der. potoroancă, s. f. (Trans., monedă divizionară de cupru); potronic, s. m. (monedă de argint de 6 aspri; monedă de cupru, a douăsprezecea parte dintr-un leu), probabil dintr-un sl. poltoronikŭ (Tiktin); potură, s. f. (Olt., monedă de cupru; Olt., oală). Cf. polturac. Vezi definitia »