DILÚVIU, diluvii, s. n. 1. Potopul amintit în Biblie; p. gener. potop. 2. (Geol.) Pleistocen. – Din fr., lat. diluvium. Vezi definitia »

MICÉLIU, micelii, s. n. Sistem de filamente subțiri și ramificate care alcătuiește aparatul vegetativ al majorității ciupercilor. – Din fr. mycélium. Vezi definitia »

MILÉNIU, milenii, s. n. Perioadă de timp de o mie de ani; p. ext. (la pl.) perioadă extrem de lungă, de mii de ani. – Din lat. millenium. Vezi definitia »

CALIFORNIU (‹ fr. {i}; engl. [University of] California) s. n. Element chimic (Cf.; nr. at. 98, m. at. 251) radioactiv transuranic; a fost obținut pe cale artificială în 1950 de G. Th. Seaborg și colaboratorii săi, prin bombardarea curiului-242 cu particule α. Este folosit ca sursă internă de neutroni, în analize de activare sau pentru pornirea reactoarelor nucleare. Vezi definitia »

VALETUDINÁRIU s.n. Infirmerie într-o mare casă romană. ♦ Spital al unei tabere romane. [Pron. -riu. / < lat. valetudinarium]. Vezi definitia »