marúlă (marúle), s. f. – Salată verde. – Var. (Mold.) marolă. Mr. mărule. Tc. marul, parțial prin mijlocirea ngr. μαρούλιον, ngr. μαρούλι (Șeineanu, II, 250; Meyer 260; Meyer, Neugr. St., III, 42; Berneker, II, 21; Lokotsch 1430; Ronzevalle 156). Se consideră că-i vorba de un cuvînt de origine gr. άμαρούλιον, der. din amarus; dar există și în cuman. marul „lăptucă” (Kuun 126), astfel că ar trebui să fie cuvînt turcic; cf. bg. maruli, alb. marulj, sb. marűlja (Vasmer, Gr., 96). Vezi definitia »

șurlígă, șurlígi, s.f. (reg.) gaie. Vezi definitia »

MIOGRÁMĂ s.f. Curbă obținută la miograf. [Pron. mi-o-. / < fr. myogramme]. Vezi definitia »

SEÍȘĂ s. f. mișcare oscilatorie verticală a apei unui lac sau a unei mări aproape de țărm, datorită schimbărilor bruște ale presiunii atmosferice, vântului sau unei ploi puternice. (< fr. seiche) Vezi definitia »

MINERIÁDĂ s. f. (ir.) 1. denumire dată venirii repetate a minerilor din Valea Jiului la (spre) București după 1990 și acțiunilor lor reprobabile. 2. (p. ext.) acțiunea în forță, de anihilare a opoziției. (< miner + -/i/adă) Vezi definitia »