ENUMERÁȚIE s. f. 1. enumerare. 2. figură de stil constând în înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 3. parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație. (< fr. énumération, lat. enumeratio) Vezi definitia »

FOREZÍE, forezii, s. f. Transportare a indivizilor unei specii de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism. – Din fr. phorésie. Vezi definitia »

SUPRAOXIGENÁȚIE s.f. Supraoxigenare. [După fr. suroxygénation]. Vezi definitia »

PEROMELÍE s. f. anomalie congenitală la care extremitățile se termină în bont, prin reducerea oaselor mâinii sau piciorului. (< fr. péromélie) Vezi definitia »

cúrie, cúrii, s.f. (reg.) curtea de casație. Vezi definitia »