parapét (parapéte), s. n. – Balustradă, parmaclîc. It. parapetto, prin intermediul ngr. παρεπέτο, cf. fr. parapet. – Der. parapeta, vb. refl. (a se întări). Vezi definitia »

MOCHÉT s.n. v. mochetă. Vezi definitia »

devlét s.n. (înv.) guvern; Poarta otomană. Vezi definitia »

ȘEVALÉT s. n. suport de lemn pe care pictorii își fixează pânza sau cartonul când pictează. (< fr. chevalet) Vezi definitia »

ESTÉT, -Ă s.m. și f. Cel care înțelege arta, cel căruia îi place arta; adept al estetismului. ♦ (Peior.) Om care aplică (uneori exagerat sau mecanic) normele estetice în diferite situații. [< fr. esthète, it. esteta, cf. gr. aisthetes – simțitor, cel care simte]. Vezi definitia »