Definita cuvantului pârâitură
PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur, neelastic. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pârâitură
aspídă (aspíde), s. f. – Șarpe veninos. Gr. ἀσπίδα, probabil prin intermediul sl. aspida (DAR), cf. sp. áspid, fr. aspic. Este cuvînt introdus de traducătorii de literatură sacră, dar se mai folosește încă în Mold. Vezi definitia »
BOÁȚĂ, boațe, s. f. (Reg. și fam.) Poznă, năzbâtie, boroboață. – Din boroboață. Vezi definitia »
GRAMÓLĂ s. f. dispozitiv pentru frământarea și omogenizarea mecanizată a aluatului. (< it. gramola) Vezi definitia »
coconáră, coconáre, s.f. (reg.) sămânța pinului coconar (v.). Vezi definitia »
scándelă, scándele, s.f. (reg.) scăzământ aplicat cantității de grâu dat la trior. Vezi definitia »