FRÍCĂ, (rar) frici, s. f. Stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nici o) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul. ◊ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē. Vezi definitia »

DIÁSTOLĂ s. f. 1. decontracție ritmică a inimii și a arterelor. 2. lungire a unei silabe scurte. (< fr. diastole) Vezi definitia »

HEMIPARÉZĂ s. f. pareză la o jumătate de corp. (< fr. hémiparèse) Vezi definitia »

PODÁRĂ s. f. curbă plană, loc geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct fix pe tangentele la o curbă dată. (după fr. podaire) Vezi definitia »

ANDROSTERÓNĂ s. f. Hormon sexual masculin care se prepară prin izolare din urină. – Fr. androstérone. Vezi definitia »