ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui. Vezi definitia »

șolduít, -ă, adj. (reg.; despre cai) șoldit (v.). Vezi definitia »

SOCOTÍT¹ s. n. Faptul de a (se) socoti; calcul, socoteală. – V. socoti. Vezi definitia »

NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji. Vezi definitia »

TRONCĂNÍT, -Ă, troncăniți, -te, adj. v. TRONCĂNI. – [DEX '98] Vezi definitia »