TRÁINĂ s.f. Parâmă cu capetele fixate pe două corpuri plutitoare, care este târâtă pe fundul apei pentru a agăța un corp scufundat sau a-i determina poziția. [Cf. fr. traîne]. Vezi definitia »

sícă s. f. – Plantă (Statice Gmelini). Origine necunoscută. Vezi definitia »

ANTIÁRTĂ s. f. 1. artă lipsită de conținut. 2. curent în avangarda artistică a ultimelor decenii cu caracter contestatar față de arta academistă. (< fr., engl. antiart) Vezi definitia »

PROSTITUÁTĂ, prostituate, s. f. Femeie care practică prostituția; târfă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. prostituée. Vezi definitia »

BRÁZDĂ, brazde, s. f. 1. Fâșie îngustă de pământ, tăiată și răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a îndrepta pe cineva; a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o noua situație, a se acomoda. 2. Bucată de pământ înierbată, de formă paralelipipedică, desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă, care servește la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ Brazdă de udare = element provizoriu al sistemului de irigație, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 3. Rând de iarbă, de grâu etc. cosit; polog¹. 4. Strat de legume sau de flori; răzor¹. 5. Urmă, dâră, pârtie. ♦ Crestătură. 6. Fig. Zbârcitură, cută a feței; rid. – Din sl. brazda. Vezi definitia »