HĂRȚUÍT, -Ă, hărțuiți, -te, adj. Care nu este lăsat în pace, care este tras în toate părțile, care este cicălit, sâcâit, pisat; frământat, neliniștit, agitat. [Var.: hârțuít, -ă adj.] – V. hărțui. Vezi definitia »

carapelít, carapelíți, s.m. (înv.) 1. varietate de stejar. 2. carpen. Vezi definitia »

ȚÂȚÂÍT s. n. Faptul de a țâțâi; (concr.) sunet ascuțit, strident. – V. țâțâi. Vezi definitia »

EXPLICÍT, -Ă adj. 1. (și adv.) exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. 2. (mat.; despre relația dintre variabile) care definește o funcție. (< fr. explicite, lat. explicitus) Vezi definitia »

SCHIZOCÍT s.n. Schistocit. [< fr. schizocyte]. Vezi definitia »