RIT s.n. 1. Practică, ceremonie religioasă; ritual. ♦ (Fig.) Rânduială, tipic. 2. Confesiune (2). [Pl. -uri. / cf. fr. rite, it. rito, lat. ritus]. Vezi definitia »

PNEUMOLÍT s.n. Concrețiune solidă care se poate găsi în parenchimul pulmonar. [< fr. pneumolithe, cf. gr. pneumon – plămân, lithos – piatră]. Vezi definitia »

podít, podítă, adj. (reg.; despre lână) de proastă calitate. Vezi definitia »

zăngănít s. n., pl. zăngăníturi Vezi definitia »

POTOLÍT, -Ă, potoliți, -te, adj. Lipsit de intensitate, de agitație; liniștit, domol; așezat, blând. ♦ (Despre mers) Încet, fără grabă. ♦ (Despre foc) Care arde fără vâlvătăi; mocnit, stins; (despre lumină) palid, difuz. ♦ (Despre sunete) Slab, stins, încet, molcom. ♦ (Despre ape) Fără valuri mari, lin. – V. potoli. Vezi definitia »