OFTICÓS, -OÁSĂ, ofticoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Tuberculos, ftizic, atacat. ◊ Fig. Fără putere; slab, pipernicit, anemic. 2. (Fam.) Invidios. [Var.: oftigós, -oásă adj.] – Oftică + suf. -os. Vezi definitia »

PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar² oferit divinității; p. ext. dar² oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ. Vezi definitia »

SOMNORÓS, -OÁSĂ, somnoroși, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia îi este somn; amețit, toropit de somn; adormit. ♦ (Adesea substantivat) Căruia îi place să doarmă mult. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, de vigoare, de intensitate, de strălucire; fără viață, slab, șters, stins. II. S. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu frunzele și fructele acoperite cu peri aspri (Laserpitium prutenicum). 2. Pidosnic. [Var.: (reg.) somnurós, -oásă adj.] – Somn² + suf. -uros. Vezi definitia »

ícos (icoáse), s. n. – Cîntare bisericească, în ritm de imn. Ngr. οἶϰος, în parte prin intermediul sl. ikosŭ. Sec. XVIII. Vezi definitia »

smârdiós, -oásă, adj. (reg.) mlăștios. Vezi definitia »